Happy birthday to me

Am implinit 30 de ani. Planuiam sa scriu un articol. Un fel de "30 de lectii invatate pana la 30 de ani", dar nu s-au asezat cuvintele de nicio culoare. Adevarul este ca nici eu nu sunt asezata in ultimul timp. Ultimul an a fost plin, s-au intamplat o gramada de lucruri care m-au dat peste cap, nu stiu de unde sa le iau si unde sa le pun. Trebuia sa am o vara la fel, cum ar spune chatGPT, plina de rasete si povesti, si a fost plina dar numai de rasete si povesti nu. Mi-ar placea sa pot sa spun ca sunt okay, ca nu ma deranjeaza cicatricea cu care am ramas, ca sunt recunoscatoare ca e doar atat, ca pot sa ma uit in oglinda fara sa ma izbeasca de fiecare data senzatia de repulsie. Dar nu pot sa spun sa spun asta. Tot ce pot sa fac este sa exist. Imi dau seama ca ma apropii cumva de mijlocul vietii mele si nu sunt nicicum mai sigura de ceva, orice. Poate sunt atat de precoce ca am acum criza varstei mijlocii. Aveam impresia ca stiu ce imi doresc de la viata acum cateva luni, sau ca stiu ce e important in viata dar se intampla cate un lucru care intoarce totul la 180 de grade. Ma gandesc ca dupa atatea chestii naspa, trebuie sa se intample si ceva bun, to restore balance in the universe. Sunt 1000 de alte lucruri pe care vreau sa le spun dar nu azi si nu aici. Poate peste un an o sa imi amintesc de ce am scris aici si o sa ma gandesc doamne, ce dramatica eram. Nu stiu, pana atunci, asta sunt eu la 30 de ani.