Am fost la Roma

Buongiorno!

Astazi m-am intors din minutatul sejur la Roma.  Pentru ca am vazut o oferta de nerefuzat luna trecuta, eu si Petre am zis sa mergem 2 zile si 3/4 sa ne facem un pic de cap.
O sa incep cu inceputul si o sa spun ca am asteptat cu nerabdare sa vizitez orasul, motiv pentru care nu am putut sa dorm cu o noapte inainte! Asa ca pe la 3 si jumatate dimineata, aveam bagajelul facut si am plecat spre aeroport. Zborul, cu wizz air, a fost in jur de ora 5 jumatate, 6, si spre surpriza mea am trecut foarte repede de controlul de la aeroport (poate si pentru ca nu am avut decat bagaj de mana) si ne-am si imbarcat destul de repede. Cu alte cuvinte, am ajuns un pic prea devreme! Fiind prima oara cand am mers cu avionul, am fost putin speriata, insa zborul a fost extrem de lin din toate punctele de vedere, atat la decolare cat si la aterizare si nici nu am avut parte de turbulente. Partea cea mai buna este ca am vazut atat orasul noaptea la decolare, cat si rasaritul soarelui. Din pacate nu am putut face prea multe poze.

Dupa o ora si jumatate am ajuns in aeroportul Ciampino si am luat un autobuz catre oras.

Aici eram in autobuz si ma uitam dupa chestii. Primul lucru pe care l-am observat au fost copacii, care de altfel mi-au placut foarte mult, pentru ca arata destul de diferit.

Oricum, am ajuns cu autobuzul in Roma, in zona Termini care a fost punctul de legatura pe tot parcursul sederii si pentru ca timpul a fost limitat, am zis sa profitam de vremea atat de frumoasa si sa ne apucam de vizitat! Desi ne facusem de mult planuri de acasa am fost cam ametiti si nu stiam de unde sa incepem. Pe deasupra am uitat amandoi sa ne activam roamingul, astfel incat am fost lipsiti de internet.

Dupa  ce am aruncat o prima privire pe harta metroului si dupa ce ne-am invartit in loc de vreo 5 ori ne-am dat seama cum sa ajungem la Colosseum. Ne-am luat cartele de 48 de ore pentru mijloacele de transport in comun si am pornit la drum. Cand am coborat in statia Colosseo nu ne-am asteptat deloc ca in fata ochilor sa ne apara faimosul monument, insa imediat cum iesi din statia de metrou dai nas in nas cu acesta! Am ramas cu gura cascata pentru ca e de-a dreptul urias si nu stiu la ce ma asteptam insa a fost de-a dreptul genial. Am intrat inauntru, am cumparat biletul pentru pentru Colosseum, Forum si Dealul Palatin pentru care Petre a dat 12 Euro, insa eu doar 7,50. Colosseumul a fost genial, am urcat pana la nivelul 2, insa nu am gasit scarile si catre partea de sus.

Dupa ce am vazut Colosseumul ne-am indreptat catre Dealul Palatin si Forumul Roman, si nu are rost sa vorbesc, o sa las pozele sa faca asta de la sine.

Aceste obiective ne-au luat in jur de 6 ore si la final inca nu vazusem tot ce era de vazut. Am fost amandoi de parere ca ar trebui dedicata o zi intreaga pentru a vedea pe indelete tot ce e de vazut.

Pe la ora 3 dupa-amiza ne-am indreptat spre hotel. Atunci se implineau cam 28 de ore de cand eram treaza, sa zic ca am fost epuizata e putin spus, asa ca atunci cand am ajuns nu am avut de ales decat sa dorm cateva ore.
Am stat la Amico Hotel, acesta are 2 stele si este localizat in zona Pigneto. Este destul de central si aveam doua linii de tramvai care duceau spre Termini, de unde aveam legaturi catre absolut orice. Hotelul in sine mi s-a parut cozy, nu pot sa spun ca a avut ceva foarte special, insa a fost mai mult decat ok pentru banutii pe care i-am dat pentru el, camera fiind micuta, insa primitoare. De asemenea personalul vorbea limba romana si au fost extrem de prietenosi cu totii.
Transportul in comun mi s-a parut foarte dubios, a avut plusuri si minusuri. La capitolul minusuri as spune despre conditiile per se, autobuze si tramvaie si trenuri de metrou vechi si obosite! Nu cred ca as putea sa spun ceva despre metroul din Romania ca si comparatie. Pe de alta parte pot sa inteleg si faptul ca fiind un oras atat de vechi este si foarte dificil sa construiesti o infrastructura subterana. Un maaare plus din punctul meu de vedere a fost faptul ca in dreptul statiei de tramvai/autobuz era scrisa intreaga ruta, asa ca daca aveai o destinatie in minte era destul de usor sa te orientezi.
Dupa ce am dormit cateva ore, pe seara am plecat catre Fontana di Trevi. Am aruncat niste monede (cu spatele spre fantana!) si am facut niste fotografii.  Am incheiat astfel ziua 1 si ne-am pregatit sufleteste pentru ziua 2.

De seara planuisem sa ne trezim la ora 8, sa fim matinali, insa nu am mai tras un pic de timp si ne-am trezit pe la 9, iar la 10 deja ne-am pornit la drum. Receptionera de la hotel a fost foarte draguta si ne-a oferit cam toate informatiile necesare pentru ceea ce aveam noi in plan si anume sa mergem in Vatican! And off we went, pe la ora 11 cumparam biletele pentru muzeele Vaticanului si capela Sixtina. Ne-a placut foarte mult amandurora si inca odata o sa las pozele sa vorbeasca de la sine.

Cand a fost vorba de statui Petre si-a lasat imaginatia sa zburde!

Am vazut de asemenea vehiculele cu care era transportat Papa.

Mai departe am intrat in cealalta parte, incepand cu Pinacoteca care ne-a dus din muzeu in muzeu, din camera in camera pana in capela Sixtina.

 Si pisici!

Si ceva roz! Pentru ca imi place rozul!
Dupa am ajuns in capela Sixtina, in care nu am avut voie sa facem poze. Dupa acest tur, capela Sixtina nu mi s-a mai parut atat de flashy, vazusem atatea lucruri interesante incat m-a lasat un pic rece, asfel ca nici nu am observat celebra Crearea lui Adam, tot ce am putut sa vad(si sa tin minte) a fost pictura Profetului Iona pentru ca era pestele ala urias!
Toata lumea cu care am vorbit, ne-a spus ca acest tur va dura in jur de 2-3 ore, insa pot spune ca am petrecut aproape dublu.
Asa arata iesirea din muzeele Vatican.

Dupa ce am iesit, ne-am dat seama ca nu am vezit ceea ce e cel mai faimos in Vatican si anule Piata Sfantul Petru si Bazilica Sfantul Petru! Asa ca, ne-am indreptat in acesta directie. Piata e de-a dreptul minunata, si cel mai frumus lucru mi s-a parut acea colonada!

Dupa ce am stat in Piata Sfantul Petru, urmatoarea parte era vizitarea Bazilicii Sfantul Petru, si normal ar fi si sa fi urcat in cupola, nu?
A fost cea mai proasta idee pe care am avut-o! 521 de trepte! Poate nu pare asa mult, insa numai eu stiu cat m-am luptat sa ajung sus! Sincer, ma stiu pe mine ca dupa 4 etaje deja obosesc, asa ca inca nu stiu ce a fost in capul meu.
Ascensiunea catre cupola a fost oribila. Scarile se ingusteaza enorm de mult incat abia incape un om, si fiind atat de multa lume nu ai cum sau unde sa te opresti. M-am tinut bine o vreme, insa la un moment dat am ajuns la capatul puterilor. Mi-au trecut multe prin cap. Am vrut sa merg in 4 labe, am vrut sa ma asez jos si sa le spun alora sa sara peste mine, la un moment dat am zis gata, sa vina pompierii sau ceva ca eu nu mai pot. Si cand eram gata sa blochez drumul, am gasit o solutie temporara. M-am adapostit intr-o scobitura mica in perete, acolo unde era un geam, alaturi de o familie de spanioli, parintii si 2 copii. Am aflat ulterior de la Petre ca eram chiar aproape de final, ca mai aveam in jur de 150 de trepte. Oricum "Dios mio, no puedo mas!" e ceea ce le-am spus acelori oameni care pe langa faptul ca erau 4 pe o suprafata atat de mica mi-au facut loc si mie acolo. Petre nu mai avea loc, asa ca a luat-o inainte si m-a asteptat la prima urmatoare scobitura. Cred ca am stat cel putin 15 minute sa imi trag sufletul, iar acum mi se pare atat de comica toata situatia pentru ca dupa ce urci atatea scari nu ai cum sa nu respiri greu, insa familia respectiva era chiar okay sa zic asa, fara urme de efort, ceea ce logica mea sherlockiana imi spune ca erau si eu de cel putin alte 15 minute acolo. Dupa ce s-a eliberat si puhoiul de oameni a urcat, pentru ca nu venea nimeni si de dat inapoi nu mai aveam cum sa dau (desi vai, cat imi doream!) am zis sa continui. Le-am zis "muchisimas gracias" si mi-am continuat drumul, faptul ca nu era nimeni in urma mea m-a ajutat un pic, la un moment dat nu imi mai simteam picioarele, parca-mi erau de plumb, si dupa ce am mers ceva am dat de Petre. Impreuna am continuat ascensiunea, care nu a fost deloc usoara, mai ales dupa atata efort. Dupa mult, mult urcat, am ajuns in cupola.Privelistea a fost breathtaking, mai ales ca am prins apusul, insa desi a fost atat de frumos, tot nu as repeta experienta. M-am lecuit! Coboratul a urmat un traseu identic cu cel pe care am urcat, insa a fost muuuult mai usor.
Aici sunt eu post urcat, asta e fata mea de si cred ca se poate citi groaza din ochii mei.

In schimb asta este privelistea de care m-am bucurat.

Dupa ce am coborat am mai facut o poza de genul never again. Eram inrosita toata. 

Dupa ce am iesit de la Vatican, nu am mai avut timp si pentru castelul Sant'Angelo, dar l-am admirat de la distanta, am traversat raul Tibru ne-am indreptat spre Piata Navona pana la Piata Venetia

Astfel am incheiat si ziua a doua! Ne-am intors la hotel si am cazut de oboseala. Din nou ne facusem planul sa ne trezim la 8 si iar ne-am trezit la 9 ziua urmatoare.
In ultima zi am stat in oras doar pana la ora 3 cand am plecat spre aeroport. Am inceput prin a vizita Piata Popolo urmata de Piata Spagnia si Panteon. Din pacate nu am putut intra deoarece acesta a fost inchis. Am luat-o incet din nou spre Fontana di Trevi. Initial voiam sa mergem in Piata Venetia inca o data pentru a vedea Columna lui Traian, pe care doar o zarisem, insa nu am mai avut timp. Ne-am intors la Termini, am mai luat niste prostioare si am luat autobuzul catre aeroport.

Zborul spre casa a fost din aeroportul Fiumicino, care e un aeroport foarte tare, operat de catre Blue Air. Zbor care a fost inca o data la fel de placut.
Cam asta a fost cu Roma.

Mai e de fapt un detaliu de mentionat.

Vimto! E un suc genial! Nu stiu ce gust are si cum sa il compar, insa e ataaat de bun!

Noutati

      A trecut mai mult de jumatate de an de cand am mai scris ceva. De fapt am mai scris multe lucuri, am avut ce povesti, dar nu am apucat sa le si termin.
      Dar o sa incep acum sa povestesc. De aproximativ 2 luni stau singura in camera.  Am crezut ca o sa imi placa mai mult  faptul ca am camera doar pentru mine si asa mai departe si din multe puncte de vedere e bine, dar parca mi-e dor sa am  pe cineva cu care sa sporovaiesc pe la 2-3 noaptea. Banuiesc ca o sa imi treaca dorul asta imediat dupa ce incep facultatea.
      Acum sunt in vacanta si este prima oara cand lucrez. M-am angajat de curand la un call center. Cine ma cunoaste si aude asta o sa inceapa sa rada pentru faptul ca eu si vorbitul la telefon nu suntem cei mai buni prieteni. Iar faptul ca sunt destul de stangace atunci cand vorbesc la telefon se observa si in apelurile mele, dar doar in anumite momente, atunci cand nu vorbesc despre problema in cauza si exista acel dead air sau atunci cand spun la revedere that's awkward everytime. Dar all in all, cu bune si cu rele, imi place job-ul asta. E un mediu de lucru destul de stresant, dar este si challanging in acelasi timp.
------------------------------
       Asta am scris acum 2 zile cand am venit de la munca. Acum scriu cand ma pregatesc sa plec. Ultimele 2 zile au fost extrem de intense. Si imi pierdusem increderea in mine ca pot sa fac asta. Ieri cel putin am fost extrem de dezamagita si trista pentru ca primisem nota 1 la un survey. Asta m-a lovit un pic mai tare decat toate celelalte note proaste, desi am avut chiar si 0.  Dar in momentul ala am simtit ca orice as face nu e suficient de bun si clientii cu care vorbesc nu sunt niciodata multumiti.
     Intr-un fel eram pregatita sa renunt, dar cum nu pot sa plec asa, cand imi vine mie cheful sa plec, m-am pregatit pentru inca o zi de apeluri cu clienti nesatisfacuti. Am incercat sa fiu la fel ca si pana acum, sa nu par suparata pentru ca pana la urma oamenii aia nu trebuie sa imi suporte mie toanele, dar s-a schimbat totul la al 3lea apel. Primul lucru pe care mi l-a spus dupa ce m-am introdus a fost "ai un nume atat de frumos!" si pentru cateva seconde am ramas blocata pentru ca nu ma asteptam la asta. Fara sa intru in detalii a fost primul apel in care am ras cu pofta si sincer, in care nu am fost vesela din obligatie. A fost un scenariu simplu, il intalnesc, nu stiu, de 5-6 ori pe zi, dar omul asta a fost atat de cumsecade incat pot sa zic ca mi-a dat putere sa continui. Cred ca dupa ce am terminat ce aveam eu de facut am mai stat 5 minute de vorba fara vreun scop anume, si am fost egoista ca poate as fi putut sa inchid discutia mai repede, dar am vrut sa absorb putin din energia aia atat de pozitiva. La sfarsitul apelului mi-a urat o viata frumoasa.
    Si acum pot sa spun ca am mai crescut un pic, ca simt ca am mai invatat ceva din toata experienta asta. Inca nu pot sa pun degetul pe ce anume, dar pot sa spun ca simt . 
    In incheiere as vrea sa spun doar ca... nu te costa absolut nimi sa fii bun cu ceilalti, sa ii tratezi asa cum ti-ar placea sa fii tratat. Pana la urma pe omul ala nu l-a costat absolut nimic sa fie dragut la telefon, dar a fost si asta a avut un impact atat de mare asupra mea de care el nu o sa stie niciodata.
    As vrea sa promit ca o sa scriu mai des. Dar stiu deja ca nu o sa ma tin de promisiune, asa ca spun doar la revedere!

Wedding bells

Am avut suficiente lucruri de scris in ultimul timp, dar mereu am gasit altceva de facut. M-am gandit totusi sa mai povestesc astazi pentru ca nu-mi vine mereu cheful.
Imi prieste facultatea, nu neaparat pentru ca invat niste notiuni ce tin de teorie ci pentru ca descopar singura anumite lucruri, fac anumite legaturi logice care existau de dinainte de a le descoperi eu, dar acum le inteleg si se vede diferenta. Adica vad eu diferenta, in interiorul mintii mele.
A venit Raluca in Bucuresti zilele trecute si m-am bucurat enorm ca am vazut-o, doar ca acum parca mi-e dor si mai tare, si am o stare putin melancolica. Atat de melancolica incat i-am spus mamei sa-mi trimita pachet.
Peste 2 saptamani voi pleca si eu acasa, dar nu o sa stau toata vacanta, pe 4 ianuarie o sa ma inorc. Acasa o sa am cativa oameni de vazut, chestii de povestit, dar ceea ce o sa fac cu adevarat e sa lenevesc tot timpul. Din pacate nu o sa cam am net, dar asta nu e neaparat un lucru rau pentru ca poate o sa mai citesc din textele pentru facultate si o sa-mi descarc si vreo doua carti asa pe placul meu. Presimt ca voi fi productiva din punctul asta de vedere.
Revenind la astazi, ma trezesc eu frumos la ora 9 dupa 4 ore 1/2 de somn (am dormit atat pentru ca nu am reusit sa adorm aseara), o sun pe mama, imi pusese pachetul la microbuzul de 8, plec de-acasa pe la 10 si ceva, ajung la autogara pe la 11 si ceva, iau pachetul pe la 12 , ajung inapoi la camin pe la 1 si ceva. Am dat multe repere temporale, stiu. Imi pun toate chestiile in frigider, roomate inca doarme , incerc sa nu fac prea mult zgomot, ii dau un mesaj mamei ca am primit pachetul, incerc sa imi rearanjez bagajele din camera care ocupa prea mult spatiu, vorbesc la telefon cu Malina (in soapta) si incerc sa mai citesc cate ceva. In camera roomie inca doarme si este semiintuneric desi este mijlocul zilei. Este asa intuneric pentru ca de curand ne-au pus jaluzele (fix de alea ca la scoala), iar noi deja aveam puse niste perdele, deci acum , chiar daca vrem nu intra lumina in camera. Referitor la jaluzele am o mare frustrare, de ce ar face cineva jaluzele care nu se deschid decat pana la jumatate? Oricum, mi se face super somn si zic hai ca inchid si eu ochii o jumatate de ora. Si asa mi-am doborat un record personal, am dormit aproximativ 5 ore in timpul zilei. Cine ma cunoaste stie ca urasc sa dorm ziua pentru ca imi dau tot programul peste cap si pentru ca mi-e rau fizic. Am niste arsuri la stomac super nasoale si chiar nu stiu de ce , dar am avut lapte in frigider si mi-a trecut destul de repede.
Cam asta e motivul pentru care acum e 11 si un sfert, iar eu ma simt ca si cum abia imi incep ziua.
De marti o sa reincep treaba la CeCOP si nu stiu daca sunt asa incantata pentru ca acum o sa ma duc in sediul vechi al facultatii si o sa fac acolo centralizarea si mi-e tare incomod. Sper ca in 3 zile maxim sa terminam.
Nu am povestit ce voiam la inceput sa povestesc, nici nu imi mai amintesc ce voiam la inceput sa povestesc, dar ...da.
Cam atat pe ziua de azi. Kudos.

P.S. Uitasem de titlu. Am fost ceruta in casatorie. Inca nu stiu cum sa raspund.

Se zice ca timpul trece. Timpul nu trece niciodata. Noi trecem prin timp.

Nu mai tin minte cine a spus acest lucru , dar stiu ca l-am citit cand invatam pentru bac si ne daduse profa niste materiale. Daca nu ma insel era vorba de Aci sosi pe vremuri .
Mi-a placut la nebunie cum suna si mi-a venit random in minte acum.
In rest totul e la fel.
O sa incep sa fac voluntariat (yay!) la CeCOP adica Centrul de Consiliere si Orientare Profesionala al facultatii. Fitting, nu?

Viata la camin...

...inseamna alarma de incendiu la 1 noaptea.
Ma bucur totusi ca a fost alarma falsa.

Ce mai e cu viata mea

A inceput scoala. Am plecat de-acasa. De tot
Am scris o gramada zilele astea, ca sa ma descarc de ganduri si sunt asa...echilibrata.
Nu sunt adepta schimbarilor radicale, dar pot sa spun ca m-am obisnuit deja cu gandul ca am plecat de acasa, ca nu o sa ma mai intorc acolo niciodata (in sensul de a locui acolo permanent) si ca sunt oarecum pe cont propriu. Si mi-e bine...Am invatat sa imi aranjez singura hainele in dulap , sa ma descurc cu putinul spatiu pe care il am ,sa spal farfuria imediat dupa ce mananc, sa calc....si multe altele pe care le luam de bune cand eram acasa.
Imi place pana acum la facultate. Nu pot sa spun ca am facut mare lucru, fiind abia a doua saptamana, dar presimt ca va fi...interesant cel putin. Mi-a fost teama la inceput ca nu am ales bine ce am ales. Si poate chiar am regretat faptul ca nu am dat din prima la sociologie. Dar am stat si m-am gandit si am ajuns la concluzia ca nu e chiar asa. Pana la urma nu ma opreste nimeni sa fac si o a doua facultate. Sunt constienta ca nu pot sa o fac acum pentru ca nu imi permit financiar vorbind, dar am o viata intreaga la dispozitie.
Oricum , revenind la mutarea mea. Acum stau intr-un camin si am avut norocul sa prind camera la Energetic. Desi nu stiam cat de bine sau rau e inainte sa il aleg pe asta, stiam ca vom fi doar 2 persoane in camera si ca vom avea baie proprie. Si e mult mai bine decat ma asteptam...Camerele sunt ok ca si spatiu, baia e ok , temperatura e ok , apa calda este tot timpul. Bine, exista si unele probleme...avem un singur dulap(si nici ala foarte mare), netul merge asa-si-asa si scurgerea de la baie lasa de dorit , dar per total e...better than I expected. Marele dezavantaj la caminul este distanta de facultate...Facultatea e undeva in sectorul 1 ,caminul undeva in sectorul 5...si fac un pic peste o ora pana la facultate. Daca am noroc fac 50 de minute,dar mai rar asta.
Sper sa reusesc sa spal la masinile de spalat din camin...e cam multa drama pe tema asta.
Mai am multe de povestit despre ce am mai facut ,despre ce vreau sa mai fac, dar acum e 1 noaptea, iar eu maine trebuie sa ma trezesc dimineata , oh , the joys of college life!

Am revenit cu forte proaspete

Iata-ma din nou incercand sa revin la vechile obiceiuri. Imi este greu sa scriu chiar si despre cele mai simple lucruri, dar nu am mai updatat acest blog de foarte mult timp si am zis ca este cazul.
Intre timp am terminat liceul, am intrat la facultate (si vai ce emotii am mai avut!), iar acum sunt intr-o amorteala continua.
Despre faptul ca am terminat liceul sunt destule de spus, dar nu o sa detaliez prea mult aici. Clasa a 12a nu a fost nici pe departe atat de stresanta pe cat ma asteptam. Am simtit ca o sa dau bac-ul abia la simulari cand am intrat putin in panica, dar am revenit foarte usor dupa aceea la o stare normala de relaxare.
Cred ca cele mai mari batai de cap le-am avut la romana pentru faptul ca nu am avut eseurile gata pregatite (si nu stiu de ce nu m-am apucat de ele pentru ca timp am avut berechet ) si m-am trezit in ultima perioada ca nu pot sa ma organizez asa de usor cum am crezut ,dar am reusit sa scriu o parte din ele adica argumentarile la toate operele si de acolo am dezvoltat ad lib caracterizarile si relatiile dintre 2 personaje. Desi era de asteptat sa avem proza, pot sa zic ca la poezie m-am pregatit cel mai bine si nu as fi avut deloc probleme daca pica poezia...chiar am sperat asta pana in ultimul moment.
Regret faptul ca nu am alocat mai mult timp invatatului la istorie, dar sunt multumitata de ce a iesit. Am fost suparata de faptul ca la subiectul 3 am avut un subpunct la care trebuia sa scriu despre conflictele din spatiul romanesc din secolul XVI parca , adica batalia de la Calugareni ,  pentru ca Mihai Viteazul a fost punctul meu slab la capitolul Diplomatie si conflict in Evul Mediu, dar am atins cumva subiectul fiindca am scris despre destramarea unirii de la 1600.
La sociologie a fost totul ok, m-am poticnit insa la o simpla definitie.
Inainte de bac am avut banchetul in Bulgaria si a fost super awesome! Mi-a placut la nebunie si de aceea poate mi s-a parut prea scurt.
De cand am luat oficial vacanta,adica la sfarsitul lui iulie, nu pot spune ca am facut prea multe, dar am avut o saptamana mai...intensa. A avut loc Gishwhes si am participat si eu pentru prima oara. Gishwhes inseamna The Greatest International Scavenger Hunt the World Has Ever Seen, o vanatoare de comori initiata de Misha Collins. Am avut o lista cu niste lucruri de facut si desi eu si echipa mea nu am reusit sa facem prea multe ne-am distrat la maxim!
Va las in continuare niste poze :D.
Astea sunt de la banchet.

 Acestea sunt de la sfarsit de an scolar.

Iar acestea sunt de la gishwhes.
Aceasta a fost poza de grup. Dupa cum se vede echipa mea nu a fost alcatuita din 15 persoane cum e normal ci doar din 8 si nu toti au putut fi activi din diferite motive gen serviciu , situatii neprevazute s.a.m.d.

Aici am incercat sa reproduc o fotografie din spatiu realizata de Chris Hadfield cu lucruri din bucatarie.Si am folosit mustar si faina.

Iar aici mi-am tradus sloganul favorit in legalese adica intr-un limbaj judiciar. Eu zic ca mi-a iesit :D.

In rest am facut video-uri si nu o sa va arat decat unul ,preferatul meu :D.