Tineri întreprinzători: ciclismul - o oportunitate (interviu cu Ariel Constantinof)

                                                              Si interviul !

                                    
În ultimul timp , mersul pe bicicletă a luat amploare și a devenit din ce în ce mai popular . Astăzi
Ariel Constantinof , blogger , tânăr antreprenor și biciclist înfocat, a acceptat să ne ofere  un interviu pe marginea acestui ,,fenomen”.
               Reporter:  Când ţi-ai descoperit  pasiunea pentru biciclete?
Ariel Constantinof:  Culmea este că nu cred că mi-am ,,descoperit" pasiunea pentru pedalat, ci mi-am creat această pasiune încet-încet, fără să-mi dau seama.  Totul a început când am ieșit în oraș cu niște amici să închiriem niște biciclete, să ne plimbăm cu ele prin parc.  Nimic spectaculos... până când m-am hotărât să-mi și cumpăr o bicicletă și să încep să circul exclusiv cu ea.  Prin evenimente organizate pentru promovarea pedalatului și mulți km pedalați am ajuns , de fapt, să fiu pasionat azi de tot ceea ce are legătură cu bicicletele .
               R:  Ce te-a determinat să începi fenomenul "bikewalk"?
A.C. : BikeWalk-ul a început în clipa în care am dat un anunț online: ,,Invităm cât mai mulți oameni să închirieze biciclete cu mine și să facem o plimbare”. La primul eveniment "BikeWalk" au fost cam 5-6 oameni. Apoi vreo 11-12...  Am culminat cu puțin peste 20 de participanți și, la cea de a patra ediție, am fost șocat de numărul gigant de oameni prezenți. 
        Îmi amintesc că am reușit să blocăm centrul de închirieri. Veniseră aproximativ 120 de persoane din care aproximativ jumătate aveau deja biciclete la ei!  Atunci mi-am dat seama că BikeWalk-ul nu este o plimbare  pentru oamenii care-și închiriază biciclete, ci o plimbare pentru orice biciclist.  BikeWalk-ul a crescut cu timpul și a ajuns la două,trei,patru și chiar cinci sute de participanți per eveniment. 
    Ca să-ți răspund la întrebare: am vrut ca lumea să înțeleagă faptul că bicicleta este viitorul. 
Încă îmi doresc acest lucru. Încă "lupt" pentru această cauză.
               R:  Care a fost  reacția  prietenilor și colaboratorilor tăi când le-ai dezvăluit pentru prima oară această idee?
A.C. :  La primele două-trei BikeWalkuri au venit mai mult prieteni. La primul BikeWalk de fapt au fost doar prieteni de-ai mei!  Culmea este că am reușit să conving cu aceste eveniment foarte mulți oameni să-și cumpere biciclete și să le folosească în oraș constant.  Reacția a fost super-pozitivă şi constructivă, în acelaşi timp. 
               R:  Care a fost secretul care a dus la promovarea  bikewalk-ului?
A.C. :  Eu nu am făcut nimic să promovez evenimentul . El s-a "autopromovat". Asta poate doar să însemne că era nevoie de un astfel de eveniment...
               R:  Crezi că mersul pe bicicletă are vreo importanță pentru tineri?
A.C. :  Mersul pe bicicletă sau "pedalatul urban", așa cum îmi place să-i spun, este viitorul. Nu se adresează doar tinerilor, ci tuturor, indiferent de vârstă. Este cel mai rapid mijloc de transport în orașele mari, cel mai ieftin și cel mai sănătos. Mai e nevoie de alte argumente?!?
               R:  Bicicleta are vreo influență negativă asupra altor activități pe care le desfășori?
A.C. :  Influență negativă? Ha!ha! Da. Una singură. Uneori ajung transpirat la întâlniri. Dar toată lumea mă ,, iartă". În rest, doar aspecte pozitive: nu ajung târziu niciodată , nu mă grăbesc niciodată...
               R:  Ce a stat la baza înființării Tribului , primul curierat rapid pe bicicletă?
A.C. :  Există multă concurență în piața transportatorilor: se transportă marfă cu scutere, cu mașini, cu avioane și chiar pe jos!  Dar, din nou, se pare că în București bicicleta este câștigătoarea. Am vrut să fac rost de bani cu care să duc BikeWalk-ul mai departe... Așa că am căutat o modalitate de a face un business social  care să genereze venit bicicliștilor și cu o parte din profit să promovez pedalatul urban: fie prin montarea de rastele prin școli, fie prin crearea de evenimente precum BikeWalk.                 
               R:  Cât de bine a fost promovat Tribul? La cât timp de la lansare ați făcut prima livrare?
A.C. :  Tribul s-a promovat exact ca BikeWalk - fără bani. Vorba s-a dus, lumea a apreciat și comenzile au apărut super-rapid.  E adevărat că Tribul nu este încă foarte cunoscut și nu face nici măcar 10% din cât ar putea face, dar urmează!  În curând lumea va înțelege că serviciul de curierat pe bicicletă este cel mai potrivit.
               R:  Am citit pe blogul tău despre cei 300 km parcurși din București până la Vama Veche. Ce sentiment ai avut atunci când ai terminat călătoria?
A.C. :  A fost un drum incredibil de greu și de lung. A durat peste 20 de ore! Am pedalat fără opriri mai lungi de 20 de minute.  Sentimentul de la final nu ți-l pot descrie: a fost o victorie personală ,în primul rând,  extrem de mare - poate cea mai mare?-  și o prima victorie a curierilor din Tribul, căci cu ei am făcut acest drum.
               R:  Mulțumesc pentru timpul acordat şi îţi urez succes în viitor! 
A.C. :  Și eu îți mulțumesc pentru invitația la dialog.  

Familia Chrissoveloni – pagini de istorie a comunei Ghidigeni

I-am promis Alexandrei reportajul si interviul pentru concursul de jurnalism .So here they are!Reportajul...

   Conacul , precum și cavoul familiei Chrissoveloni,  fac parte din lista importantelor monumente  istorice din Galaţi . Pentru comuna Ghidigeni ,  ele reprezintă amprenta lăsată în urmă de cei ce au cârmuit în trecut așezarea.
     Familia Chrissoveloni este originară din Insula Chios ,Grecia locuind acolo încă din secolul al XVI-lea.  Istoria familiei în România începe în anul 1848 ,la Galaţi,  unde Zanni M. Chrissoveloni își începe afacerea bancară a familiei care continuă timp de 100 de ani până în 1948 , când banca este lichidată de  regimul comunist. Fiul său , Nicolae Z. Chrissoveloni,  cumpără proprietatea din Ghidigeni de la Dimitrie Mavrocordat în  anul 1879 și crează și una din cele mai mari fabrici de spirt ţara.
      Castelul , înconjurat de o pădure de castani și tei ,  oferă refugiu familiei în vremuri sumbre , dar și în momentele de apogeu , pe când însăși Regina Maria obișnuia să vină. Grădina conacului era la fel de vastă precum un parc , cu alei pietruite ,desprinse parcă din basme , și ronduri de flori.
       Latura estică înfăţișează o terasă și câteva trepte grandioase ; cea sudică - o altă terasă,  iar cea vestică - o arcadă semirotundă , toate placate cu marmură de Carrara, adusă tocmai din Italia. Scările interioare sunt toate diferite în funcţie de arhitectura exterioară.  Coloanele impunătoare , grandioase,  denotă eleganţa și rafinamentul construcţiei,  degradate de trecerea timpului.
     Balurile și petrecerile organizate de moșier erau cele mai importante subiecte de discuţie printre săteni, boierul fiind  un om îngăduitor și donându-le și lor produse agricole . ,,Când boiaru' petrecea, de la cel mai tânăr pân' la cel mai bătrân om din sat se bucura" mărturisește Zaharagiu Grigore cu bucurie în ochi. Amintirea boierilor este încă vie și persistă în memoria bătrânului ,care pe atunci nu era decât un copilandru. Când pomenește de plecarea lor la București din cauza comuniștilor și întoarcerea în ţara de baștină ,Grecia , ochii bătrânului se întunecă și i se poate citi tristeţea pe faţă.
        Legendele locale spun că ar exista un tunel care trece pe sub albia râului Bârlad si duce spre cavoul familiei. Drumul cunoscut de toată lumea este podul de fier construit tot de aceștia care în vremurile sale de glorie arată  că în basmele românești.
       Cavoul ,construit pe celălalt mal al Bârladului , malul drept , este unul spectaculos ,unic prin frumuseţea sa.  Marmura albă este omniprezentă în construcţie. Stilul arhitectural folosit pentru construirea cavoului este cel ionic , existând patru coloane zvelte cu volutele capitelului precum sulurile de papirus.
      Pentru comuna Ghidigeni , familia Chrissoveloni a avut un impact uriaș,  propulsând comuni-tatea în rândul celor mai dezvoltate din zonă. Comuna Ghidigeni a fost printre primele așezări rurale din ţară care au beneficiat de curent electric cu energie electrică proprie , alimentare cu apă potabilă din   izvoarele naturale ale comunei și existenţa unei căi ferate ce lega atunci fabrica de spirt   de căile ferate naţionale, toate acestea datorită investiţiilor familiei Chrissoveloni.
        Aceste amănunte , comori de istorie locală, sunt transmise pe cale orală de bătrânii satului vor dăinui , deși negura timpului va încerca să le acopere.