Wedding bells

Am avut suficiente lucruri de scris in ultimul timp, dar mereu am gasit altceva de facut. M-am gandit totusi sa mai povestesc astazi pentru ca nu-mi vine mereu cheful.
Imi prieste facultatea, nu neaparat pentru ca invat niste notiuni ce tin de teorie ci pentru ca descopar singura anumite lucruri, fac anumite legaturi logice care existau de dinainte de a le descoperi eu, dar acum le inteleg si se vede diferenta. Adica vad eu diferenta, in interiorul mintii mele.
A venit Raluca in Bucuresti zilele trecute si m-am bucurat enorm ca am vazut-o, doar ca acum parca mi-e dor si mai tare, si am o stare putin melancolica. Atat de melancolica incat i-am spus mamei sa-mi trimita pachet.
Peste 2 saptamani voi pleca si eu acasa, dar nu o sa stau toata vacanta, pe 4 ianuarie o sa ma inorc. Acasa o sa am cativa oameni de vazut, chestii de povestit, dar ceea ce o sa fac cu adevarat e sa lenevesc tot timpul. Din pacate nu o sa cam am net, dar asta nu e neaparat un lucru rau pentru ca poate o sa mai citesc din textele pentru facultate si o sa-mi descarc si vreo doua carti asa pe placul meu. Presimt ca voi fi productiva din punctul asta de vedere.
Revenind la astazi, ma trezesc eu frumos la ora 9 dupa 4 ore 1/2 de somn (am dormit atat pentru ca nu am reusit sa adorm aseara), o sun pe mama, imi pusese pachetul la microbuzul de 8, plec de-acasa pe la 10 si ceva, ajung la autogara pe la 11 si ceva, iau pachetul pe la 12 , ajung inapoi la camin pe la 1 si ceva. Am dat multe repere temporale, stiu. Imi pun toate chestiile in frigider, roomate inca doarme , incerc sa nu fac prea mult zgomot, ii dau un mesaj mamei ca am primit pachetul, incerc sa imi rearanjez bagajele din camera care ocupa prea mult spatiu, vorbesc la telefon cu Malina (in soapta) si incerc sa mai citesc cate ceva. In camera roomie inca doarme si este semiintuneric desi este mijlocul zilei. Este asa intuneric pentru ca de curand ne-au pus jaluzele (fix de alea ca la scoala), iar noi deja aveam puse niste perdele, deci acum , chiar daca vrem nu intra lumina in camera. Referitor la jaluzele am o mare frustrare, de ce ar face cineva jaluzele care nu se deschid decat pana la jumatate? Oricum, mi se face super somn si zic hai ca inchid si eu ochii o jumatate de ora. Si asa mi-am doborat un record personal, am dormit aproximativ 5 ore in timpul zilei. Cine ma cunoaste stie ca urasc sa dorm ziua pentru ca imi dau tot programul peste cap si pentru ca mi-e rau fizic. Am niste arsuri la stomac super nasoale si chiar nu stiu de ce , dar am avut lapte in frigider si mi-a trecut destul de repede.
Cam asta e motivul pentru care acum e 11 si un sfert, iar eu ma simt ca si cum abia imi incep ziua.
De marti o sa reincep treaba la CeCOP si nu stiu daca sunt asa incantata pentru ca acum o sa ma duc in sediul vechi al facultatii si o sa fac acolo centralizarea si mi-e tare incomod. Sper ca in 3 zile maxim sa terminam.
Nu am povestit ce voiam la inceput sa povestesc, nici nu imi mai amintesc ce voiam la inceput sa povestesc, dar ...da.
Cam atat pe ziua de azi. Kudos.

P.S. Uitasem de titlu. Am fost ceruta in casatorie. Inca nu stiu cum sa raspund.

Se zice ca timpul trece. Timpul nu trece niciodata. Noi trecem prin timp.

Nu mai tin minte cine a spus acest lucru , dar stiu ca l-am citit cand invatam pentru bac si ne daduse profa niste materiale. Daca nu ma insel era vorba de Aci sosi pe vremuri .
Mi-a placut la nebunie cum suna si mi-a venit random in minte acum.
In rest totul e la fel.
O sa incep sa fac voluntariat (yay!) la CeCOP adica Centrul de Consiliere si Orientare Profesionala al facultatii. Fitting, nu?

Viata la camin...

...inseamna alarma de incendiu la 1 noaptea.
Ma bucur totusi ca a fost alarma falsa.

Ce mai e cu viata mea

A inceput scoala. Am plecat de-acasa. De tot
Am scris o gramada zilele astea, ca sa ma descarc de ganduri si sunt asa...echilibrata.
Nu sunt adepta schimbarilor radicale, dar pot sa spun ca m-am obisnuit deja cu gandul ca am plecat de acasa, ca nu o sa ma mai intorc acolo niciodata (in sensul de a locui acolo permanent) si ca sunt oarecum pe cont propriu. Si mi-e bine...Am invatat sa imi aranjez singura hainele in dulap , sa ma descurc cu putinul spatiu pe care il am ,sa spal farfuria imediat dupa ce mananc, sa calc....si multe altele pe care le luam de bune cand eram acasa.
Imi place pana acum la facultate. Nu pot sa spun ca am facut mare lucru, fiind abia a doua saptamana, dar presimt ca va fi...interesant cel putin. Mi-a fost teama la inceput ca nu am ales bine ce am ales. Si poate chiar am regretat faptul ca nu am dat din prima la sociologie. Dar am stat si m-am gandit si am ajuns la concluzia ca nu e chiar asa. Pana la urma nu ma opreste nimeni sa fac si o a doua facultate. Sunt constienta ca nu pot sa o fac acum pentru ca nu imi permit financiar vorbind, dar am o viata intreaga la dispozitie.
Oricum , revenind la mutarea mea. Acum stau intr-un camin si am avut norocul sa prind camera la Energetic. Desi nu stiam cat de bine sau rau e inainte sa il aleg pe asta, stiam ca vom fi doar 2 persoane in camera si ca vom avea baie proprie. Si e mult mai bine decat ma asteptam...Camerele sunt ok ca si spatiu, baia e ok , temperatura e ok , apa calda este tot timpul. Bine, exista si unele probleme...avem un singur dulap(si nici ala foarte mare), netul merge asa-si-asa si scurgerea de la baie lasa de dorit , dar per total e...better than I expected. Marele dezavantaj la caminul este distanta de facultate...Facultatea e undeva in sectorul 1 ,caminul undeva in sectorul 5...si fac un pic peste o ora pana la facultate. Daca am noroc fac 50 de minute,dar mai rar asta.
Sper sa reusesc sa spal la masinile de spalat din camin...e cam multa drama pe tema asta.
Mai am multe de povestit despre ce am mai facut ,despre ce vreau sa mai fac, dar acum e 1 noaptea, iar eu maine trebuie sa ma trezesc dimineata , oh , the joys of college life!

Am revenit cu forte proaspete

Iata-ma din nou incercand sa revin la vechile obiceiuri. Imi este greu sa scriu chiar si despre cele mai simple lucruri, dar nu am mai updatat acest blog de foarte mult timp si am zis ca este cazul.
Intre timp am terminat liceul, am intrat la facultate (si vai ce emotii am mai avut!), iar acum sunt intr-o amorteala continua.
Despre faptul ca am terminat liceul sunt destule de spus, dar nu o sa detaliez prea mult aici. Clasa a 12a nu a fost nici pe departe atat de stresanta pe cat ma asteptam. Am simtit ca o sa dau bac-ul abia la simulari cand am intrat putin in panica, dar am revenit foarte usor dupa aceea la o stare normala de relaxare.
Cred ca cele mai mari batai de cap le-am avut la romana pentru faptul ca nu am avut eseurile gata pregatite (si nu stiu de ce nu m-am apucat de ele pentru ca timp am avut berechet ) si m-am trezit in ultima perioada ca nu pot sa ma organizez asa de usor cum am crezut ,dar am reusit sa scriu o parte din ele adica argumentarile la toate operele si de acolo am dezvoltat ad lib caracterizarile si relatiile dintre 2 personaje. Desi era de asteptat sa avem proza, pot sa zic ca la poezie m-am pregatit cel mai bine si nu as fi avut deloc probleme daca pica poezia...chiar am sperat asta pana in ultimul moment.
Regret faptul ca nu am alocat mai mult timp invatatului la istorie, dar sunt multumitata de ce a iesit. Am fost suparata de faptul ca la subiectul 3 am avut un subpunct la care trebuia sa scriu despre conflictele din spatiul romanesc din secolul XVI parca , adica batalia de la Calugareni ,  pentru ca Mihai Viteazul a fost punctul meu slab la capitolul Diplomatie si conflict in Evul Mediu, dar am atins cumva subiectul fiindca am scris despre destramarea unirii de la 1600.
La sociologie a fost totul ok, m-am poticnit insa la o simpla definitie.
Inainte de bac am avut banchetul in Bulgaria si a fost super awesome! Mi-a placut la nebunie si de aceea poate mi s-a parut prea scurt.
De cand am luat oficial vacanta,adica la sfarsitul lui iulie, nu pot spune ca am facut prea multe, dar am avut o saptamana mai...intensa. A avut loc Gishwhes si am participat si eu pentru prima oara. Gishwhes inseamna The Greatest International Scavenger Hunt the World Has Ever Seen, o vanatoare de comori initiata de Misha Collins. Am avut o lista cu niste lucruri de facut si desi eu si echipa mea nu am reusit sa facem prea multe ne-am distrat la maxim!
Va las in continuare niste poze :D.
Astea sunt de la banchet.

 Acestea sunt de la sfarsit de an scolar.

Iar acestea sunt de la gishwhes.
Aceasta a fost poza de grup. Dupa cum se vede echipa mea nu a fost alcatuita din 15 persoane cum e normal ci doar din 8 si nu toti au putut fi activi din diferite motive gen serviciu , situatii neprevazute s.a.m.d.

Aici am incercat sa reproduc o fotografie din spatiu realizata de Chris Hadfield cu lucruri din bucatarie.Si am folosit mustar si faina.

Iar aici mi-am tradus sloganul favorit in legalese adica intr-un limbaj judiciar. Eu zic ca mi-a iesit :D.

In rest am facut video-uri si nu o sa va arat decat unul ,preferatul meu :D.

Despre religia in scoli

Tot vad la televizor discutii pe tema asta. Nu ascult cu atentie pentru ca folosesc televizor doar ca zgomot de fundal ,dar e imposibil sa nu aud .
Eu cred ca religia ar trebui studiata in scoli. Este o opinie ...mai putin populara.
De ce cred eu asta? Pentru ca oamenii sa nu traiasca in prostie. E imposibil sa nu fi vazut materiale de la vax populi precum urmatoarele...

De ce credeti oameni buni ca nu stiu oamenii astia pe ce lume traiesc? Din prea multa educatie?

Si sa nu indrazniti sa spuneti ca asta e doar o mica parte a populatie pentru ca in Romania aproape jumatate din oameni traiesc in mediul rural ...si vreti sa credeti sau nu...cam asta-i realitatea. 

Eu cred ca nu trebuie neaparat sa fii religios ca sa inveti religie ,nu cred ca trebuie sa te oblige nimeni sa faci parte dintr-un cult religios ...dar cred ca trebuie sa fii constient de optiunile pe care le ai.

Intr-adevar ,inteleg ca programele pentru orele de religie sunt de-a dreptul monstruoase, ca trebuiesc facute foarte multe modificari, ca religia nu inseamna ortodoxism sau crestinism ,adica ceea ce se preda in mare parte. Dar in acelasi timp cred ca este nevoie de o ora care sa puna individul in legatura cu spiritualitatea sa.

Si sa nu credeti dragilor ca micutii pe care voi ii credeti indoctrinati sunt creatii ale orelor de religie din scoala. Nu stiu daca voi va mai amintiti de cum este sa fii copil ,dar va spun eu , copii nu prea privesc orele [de niciun fel ,nu doar cele de religie] cu prea multa seriozitate...si nu prea le pasa...si nu isi insusesc prea multe cunostinte. Adultii au imaginea asta cum ca elevii ar fi niste sugative de informatie care trec prin filtrul gandirii tot ceea ce le este predat.Situatia nu e nici pe departe asa. Incercati pur si simplu sa va amintiti si o sa va dati seama de ceea ce vorbesc.

Nu stiu cum sa inchei. Spun doar ca mai am 6 postari in curs de editare (una din ele despre Harry Potter :D:D) . Nu cred ca o sa reusesc sa postez vreo una prea curand totusi.

Punct si de la capat

Am hotarat sa sterg vechiul blog si sa incep sa scriu din nou. Am simtit ca nu mai pot scrie acolo asa cum faceam la inceput deoarece totul avea un aer prea personal si pur si simplu mi s-a parut dificil sa ma mentin pe aceeasi linie.
Nu stiu ce am de gand sa fac aici .
Probabil o sa continui sa fiu just a shadow ...o umbra printre umbre.

Euroscola experience

Buna. O sa vorbesc astazi despre programul Euroscola dar nu si despre ceea ce a venit la  pachet cu acest program adica excursia de 7 zile pana in Strasbourg si inapoi. Voi traduce si in limba engleza pentru Alice si Molly si...pentru oricine altcineva care intelege limba engleza. 

Hello.I am going to talk to you about the Euroscola programme but not about everything that came with it ,namely the trip to Strasbourg and back home.I'm ,of course ,translating this for Alice and Molly , the girls I befriended an the European Parliament [Hello ,girls!] , and for everyone else who reads this.

Vara trecuta m-am inscris ,alaturi de cativa colegi de clasa,respectiv de liceu ,  la concursul Euroscola. In acel moment totul era doar o idee, nimic concret. Incetul cu incetul proiectul nostru ,al Colegiului National Spiru Haret , numit RO-YOUTH a inceput sa se contureze . Intreaga vara am desfasurat activitati in scopul informarii populatiei tinere ,dar nu numai , despre alegerile europarlamentare viitoare ,despre drepturile acestora ca cetateni europeni s.a. 

Am organizat o dezbatere , am impartit manifeste ,am chestionat tineri , ne-am documentat despre tarile europene ...deci , per total am dus o adevarata campanie de informare si autoinformare.

In urma eforturilor depuse de catre noi ,elevii si de catre profesorii coordonatori Voinea Dumitru si Onica Monica am castigat o excursie la Strasbourg al carei scop a fost participarea la Euroscola Day. 

Euroscola este o experienta care ...pur si simplu iti schimba intreaga viata. Te face sa realizezi ca faci parte din ceva mult mai mare decat tine . Exista lucruri de o foarte mare importanta pe care noi ,cetatenii de rand uneori le ignoram sau nu realizam ce impact au acestea asupra societatii in care traim. Parlamentul european exista pentru a adopta masuri care ne usureaza noua ,tuturor cetatenilor, viata. Si abia atunci cand te afli pe un scaun in sala aceea uriasa iti dai seama de responsabilitatea uriasa pe care o au oamenii aceia. A fost o experienta coplesitoare.

Am ajuns la Parlament la ora 8 dimineata  unde am luat micul dejun. Impropriu zis mic dejun pentru ca noi,cei din Romania mancasem deja la hotel ,asa ca am profitat de acest timp pentru a socializa .Din toti cei aflati acolo noi am fost cei ce am spart gheata si am inceput sa vorbim cu ceilalti. Ne duceam la alte mese , ii intrebam pe cei de acolo de unde sunt , cum se simt si alte chestii de genul asta. A fost foarte tare ("fu tare" citat din domnul Toma , unul din cei doi soferi ai nostrii) .
Dupa masa am intrat in sala plenara unde am ascultat cativa reprezentanti ai Parlamentului care ne-au vorbit despre acesta si despre Uniunea European in general. Dupa discursurile lor cei din sala am avut prilejul de a pune intrebari din orice domenii la care reprezentantii ne-au raspuns.
Dupa aceasta am fost condusi la mese unde am luat pranzul...desi...nu am luat pranzul pentru ca ne-au fost date chestionarele pentru Eurogame ,si am avut destul de putin timp la dispozitie sa raspundem la cele 20 de intrebari avand in vedere faptul ca fiecare intrebare era intr-o alta limba . Pentru acest chestionar a trebuit sa formam echipe de catre 4 persoane. Eu am fost in aceeasi echipa cu Alice ,din Grecia si inca doua fete din Cehia si Austria a caror nume nu mi le amintesc (zau ca au nume greu de retinut) . A fost dificil dar intr-un final am raspuns la intrebari. Imi pierdusem la un moment dat coechipierele ,dar le-am gasit ,ne-am scris numele pe foaia aceea si le-am predat.
Mai departe am fost despartit in grupe de lucru conform simbolurilor temelor pe care le pregatisem. Eu am fost triunghi adica am avut ca tema risipa de alimente. A fost o tema foarte interesanta care a fost intens discutata si disecata.
Dupa aproximativ o ora si jumatate de discutii purtatorul de cuvant ,Lidia ,si redactorul [nu stiu daca acesta este termenul corect) au redactat raportul final pe care l-au prezentat in sala plenara. Dupa-amiaza a fost un succes total. Au fost prezentate toate rapoartele ,pentru fiecare tema in parte . Au fost puse intrebari de catre cei din sala ,ne-a fost raspuns de catre purtatorii de cuvant si totul a iesit foarte bine. Dupa ce au fost adoptate rapoartele a avut loc ce-a de-a doua etapa a concursului Eurogame. Primele 4 echipe cu punctajul cel mai mare au fost selectate pentru ce-a de-a doua faza a concursului. Am avut onoarea de a fi intr-una din aceste echipe. Ne-au fost puse intrebari de cultura generala la care noi , echipa rosie am raspuns corect. Adica am raspuns corect la toate. Si am intrat la baraj cu echipa alba. Ne-a fost pusa o intrebare suplimentara. Am raspuns ...si a fost acelasi raspuns ca si la cealalta echipa. A trebuit sa mai raspundem odata. Si am raspuns mai aproape de adevar decat cealalta echipa. Si am castigat.
Toate acestea s-au desfasurat in decursul a 10 ore. La ora 6 dupa-amiaza am iesit de la Parlament ,am urcat in autocar , ne-am plimbat putin si ne-am indreptat spre hotelul Ibis.
Cam asa a fost Ziua Euroscola . A fost o zi in care am cunoscut foarte multi oameni de nationalitati diferite , cu idei diferite ,care vorbesc limbi diferite ,care provin din medii diferite . Per total a fost o experienta ... pe care as repeta-o oricand ,fara sa stau pe ganduri.
Last summer I registred , together with a few of my classmates and schoolmates ,to the Euroscola competition. At the beginig we had nothing concrete ,just some ideas. Slowly ,our project , Spiru Haret National College's project , named ROYOUTH outlined itself. The whole summer we developed some activities to inform young population ,but not only , about the next European elections ,about their rights as european citizens and other Europe related subjects.
We organised a debate ,we shared manifests ,we interviewed young people ,we informed ourselves about european contries ,so overall we ...lead an informing campaign ,and most importantly a self-informing campaign.
As a consequence to our efforts ,both  students and teachers (the English teacher Onica Monica and geography teacher Voinea Dumitru) we won a trip to Strasbourg whose goal was atending the Euroscola Day .
Euroscola it's a life changing experience. It makes you realise you're part of something bigger than you .There are things of great importance that we, citizens often ignore or we don't consider the impact they have on our society . The European Parliament is there to take measures to ease our lifes. And only when you're sitting on a chair in that huge room you realise the responsability those people have . Euroscola was an ....overwhelming experience. 
We arrived at the Parliament at 8 o'clock in the morning where we had breakfast. For us , the romanians it wasn't actually a breakfast , because we already took it at the hotel, it was more of an opportunity to socialise , to meet new people ,to make friends.We ,the ones from Romania , were the most friendly people there , we were the first ones who started talking with other contries representants.We started asking them where they were from , how they were feeling. It was awesome. 
After the breakfast we entered the plenary room [ I hope it's right] where we listened to a few representants of the Parliament who have told us about the E.U. in general. After their speeches we had the opportunity to ask questions about ...about everything we wanted and get the answers from them. 
After all that we were led to tables where we had lunch . There and then we were given the Eurogame questionnaire, and we had quite little time to answer those questions given that each question was in a different european language.For these questionnaires we had to form teams of 4 members ,each of other nationalities. I was in the same team with Alice from Greece and 2 other girls I don't know the names of(they had hard names to remember) from Croatia and Austria. It was difficult but we managed . 
After that we were split into working groups ,groups that matched our  symbols. Each symbol had a topic we prepared at school. I was a triangle ,so I had the topic food waste.It was an interesting topic we've discused.
After about an hour and a half of disscusions our spoke person ,Lidia Albu and the editor [I don't remember the term used] have written the final report which they presented in the plenary room. The afternoon was a total succes.All the reports were presented ,for each of the six topics , and people from the room asked questions and the spokespersons answered.After all the reports were adopted ,there was held the second phase of the Eurogame. The first four teams with the highest scores were selected for these phase. I had the honor of being in one of these teams. We have been asked trivia questions to which we ,the red team,  answered correctly[we answered correctly all oh them]. In the end we had the same number of points as the white team . Then we have been asked another question to which we answered the same as the other team. So we had to be more specific . We answered closer to the truth than the other team so....we won :D.
All of these took place within 10 hours .At 6pm we exited the Parliament and we headed to Ibis ,the hotel where we stayed.

So that was Euroscola Day . It was a wonderful day. I met a lot of people of different nationalities , with different ideas and mentalities , who talk different languages. It was a beautiful experience that I would repeat without a second thought.
Next I'm gonna put some random pictures.

International Journalism Seminar TVR Iasi 2014

I told you a few days ago that I am going to participate  to this event .And so I did. And I'm glad I did it.

I want to apologise for writing this so late ,but school takes a lot of my time.
First of all I want to speak about the little problems I had before going there. When I found out I was supposed to go to Iasi I sent an e-mail to the one that organised the event asking about accomodation and that was my bad, but I knew they were lodging[??] Alexandra somewhere ,so I presumed [do not do that , it's a bad thing] that they were doing that for everyone ,but they werent. So the night before my departure [tuesday evening] I get a call from someone in Tecuci [I'm not gonna name that person ,because it'a not a nice thing to do] telling me "Why did you signed up? You weren't invited!" . And it's true I haven't been invited because the participation wasn't based on an invitation. If it would have been like that the TVR Iasi team wouldn't have made it public ,but they did and they had no fault in this small incident that occured between me and this person. And I was so mad because this man had no idea what this was about but still he was reproching me some things that ...had absolutly no sense. Anyway he gave me the number of one of the organisers and everything was solved in less than 2 minutes.So no harm done.

The next morning I took the bus at 5:30 from Tecuci (joy!!)  and I arrived in Iasi at aproximatelly 9 and then at Palas Mall at 9:10 or 9:15 so I was a tad late. 

The schedule was followed with a little gap but taking into consideration that this happened wednesday and today is tuesday I don't remember what was it about . Sorry not sorry.

I'm not sure I will be able to talk about what was discussed there because it will take ages so I'm just going to go over some moments let's say random cuz I have no criteria for what I'm going to write next.
In the first day of SIJ I enjoyed very much Maria Florea's presentation about symbolic violence in television which led to CNA and  the idea of free speech and I liked it so much because it cointained some things that I actually studied at school [at sociology] so it was very easy for me to relate to the subject she was talking about  and I had quite a few observations to make but I was way too nervous so I didn't [silly me ,really]. I wanted to talk about something called in sociology [I actually translate this ,so this concept might have a different name in englidsh] competences in mass-media . And it refers to the consumers ,to their competences of distinguishing from informing and manipulating for exemple. It's quite interesting.
The other presentation I really really enjoyed was David Lowen's presentation. In the morning he talked about public broadcasters. What made his presentation interesting [for me at least] was the way he presented it [I know it sounds bad ,but I have no other word.Sorry not sorry ]. The powerpoint he had was  used only as suport for what he talked about . He could keep us focused on what he was saying and we could see that he spoke in front of groups like us before and he knew what he was doing . In other words we could see that he had experience not only in journalism but in public speaking too.
In the same day I learned about the more let's say technical aspects of television like rating or sharing.
Overall it was a intriguing, entertaining day. 

Uh! At the end of it ,at aproximately 5:40, 5:50 I appeared live in a tv show with another girl from Iasi .And in was awesome because I was extremely nervous and I expected to blurt something like "hi ,mom!" but I didn't and I answerd those questions pretty ok and I thought after that that [?] it wasn't that bad .
 In the second day of the SIJ Cristina Cujba talked about the project Iasi-cultural capital of Europe 2021 . From what I know only Sibiu was a romania cultural capital of Europe in 2007 ,I think. From what I've heard for the 2021 title there are more that 2 candidate cities from Romania ,but I only know for sure about Iasi and Timisoara. 
Then Valerie Giacomello from France Televison told us about the french public broadcasters but the thing is she spoke in french and even if we had a translation it was very difficult for me to follow her because I can't really concentrate on 2 things at once and I couldn't listen to the translator because it wasn't loud enough and I could still hear her speaking in french . Her powerpoint on the other hand was very visual so I can actually remember some things from there. What I really liked ,even thought it's not spectacular or anything was the logo for a program named Midi en France and it look like this : 

source

 I don't know why but I really liked this image. 

After a short coffe break David Lowen talked about the Prix Circom and I was quite surprised to find out that TVR has submited 18 ,if I remember corectly , let's say stories [because I have no other better word]. And that's a lot. And after looking on the Circom Regional web page I found out that Timisoara was the host for the annual conference in 2011. 

And here's a picture of me and David Lowen .

After the lunch break we were told about a campain started by TVR Iasi called 'Your story at TVR Iasi' and they created a facebook page where people submited stories about people they thought they deserved to be spoken about . And there were 3 final stories we voted for [liked] that day for the next day when the winner was announced. In the same day Youtube was an intersting subject we talked about . It was like how to make a succesful video and the rules for that were quite funny. If I recall right it had to be short [1 minute ,maximum 2] , it has to be funny , you have to use children or pets [this sounds wrong :D :D] . 

Oh ,oh , and we've seen a very nice flash mob . It was funny. Here it is.

In the third day of SIJ we talked about social media and how important it is for televisions , and I must admit it is extremely important. Then we talked about MoJo aka Mobile Journalism with Karol Cioma .
 I didn't even know you could do such ...professional videos with a mobile phone. It is true that beside a phone you need some other equipment but still...it's a mobile phone. 
This video was filmed with an Iphone and I was like hell no. But it was ,and it's awesome . But I realise now that it was a lot of work involved that filming something is not that easy and neither is editing .
Here it is.

Before the lunch break Karol Cioma gave us a task . We had to do a short video . And I took it pretty serious so I went to Tatto Fest and I talked with a tattoo artist , Bram and he agreed to let me film him . What I really  wanted to do was a bit complicated and the truth is I couldn't do even half of it but it was okay after all because I had fun and that was the main point. You can find my video in this post. 
This is pretty much how these days have gone. I learned a lot of things that I can apply in my everyday life actually . It was really awesome . I actually got to exercise my english thing that I didn't know it would happen. 
So ,this is it, 
Byeeee!!!

Tineri întreprinzători: ciclismul - o oportunitate (interviu cu Ariel Constantinof)

                                                              Si interviul !

                                    
În ultimul timp , mersul pe bicicletă a luat amploare și a devenit din ce în ce mai popular . Astăzi
Ariel Constantinof , blogger , tânăr antreprenor și biciclist înfocat, a acceptat să ne ofere  un interviu pe marginea acestui ,,fenomen”.
               Reporter:  Când ţi-ai descoperit  pasiunea pentru biciclete?
Ariel Constantinof:  Culmea este că nu cred că mi-am ,,descoperit" pasiunea pentru pedalat, ci mi-am creat această pasiune încet-încet, fără să-mi dau seama.  Totul a început când am ieșit în oraș cu niște amici să închiriem niște biciclete, să ne plimbăm cu ele prin parc.  Nimic spectaculos... până când m-am hotărât să-mi și cumpăr o bicicletă și să încep să circul exclusiv cu ea.  Prin evenimente organizate pentru promovarea pedalatului și mulți km pedalați am ajuns , de fapt, să fiu pasionat azi de tot ceea ce are legătură cu bicicletele .
               R:  Ce te-a determinat să începi fenomenul "bikewalk"?
A.C. : BikeWalk-ul a început în clipa în care am dat un anunț online: ,,Invităm cât mai mulți oameni să închirieze biciclete cu mine și să facem o plimbare”. La primul eveniment "BikeWalk" au fost cam 5-6 oameni. Apoi vreo 11-12...  Am culminat cu puțin peste 20 de participanți și, la cea de a patra ediție, am fost șocat de numărul gigant de oameni prezenți. 
        Îmi amintesc că am reușit să blocăm centrul de închirieri. Veniseră aproximativ 120 de persoane din care aproximativ jumătate aveau deja biciclete la ei!  Atunci mi-am dat seama că BikeWalk-ul nu este o plimbare  pentru oamenii care-și închiriază biciclete, ci o plimbare pentru orice biciclist.  BikeWalk-ul a crescut cu timpul și a ajuns la două,trei,patru și chiar cinci sute de participanți per eveniment. 
    Ca să-ți răspund la întrebare: am vrut ca lumea să înțeleagă faptul că bicicleta este viitorul. 
Încă îmi doresc acest lucru. Încă "lupt" pentru această cauză.
               R:  Care a fost  reacția  prietenilor și colaboratorilor tăi când le-ai dezvăluit pentru prima oară această idee?
A.C. :  La primele două-trei BikeWalkuri au venit mai mult prieteni. La primul BikeWalk de fapt au fost doar prieteni de-ai mei!  Culmea este că am reușit să conving cu aceste eveniment foarte mulți oameni să-și cumpere biciclete și să le folosească în oraș constant.  Reacția a fost super-pozitivă şi constructivă, în acelaşi timp. 
               R:  Care a fost secretul care a dus la promovarea  bikewalk-ului?
A.C. :  Eu nu am făcut nimic să promovez evenimentul . El s-a "autopromovat". Asta poate doar să însemne că era nevoie de un astfel de eveniment...
               R:  Crezi că mersul pe bicicletă are vreo importanță pentru tineri?
A.C. :  Mersul pe bicicletă sau "pedalatul urban", așa cum îmi place să-i spun, este viitorul. Nu se adresează doar tinerilor, ci tuturor, indiferent de vârstă. Este cel mai rapid mijloc de transport în orașele mari, cel mai ieftin și cel mai sănătos. Mai e nevoie de alte argumente?!?
               R:  Bicicleta are vreo influență negativă asupra altor activități pe care le desfășori?
A.C. :  Influență negativă? Ha!ha! Da. Una singură. Uneori ajung transpirat la întâlniri. Dar toată lumea mă ,, iartă". În rest, doar aspecte pozitive: nu ajung târziu niciodată , nu mă grăbesc niciodată...
               R:  Ce a stat la baza înființării Tribului , primul curierat rapid pe bicicletă?
A.C. :  Există multă concurență în piața transportatorilor: se transportă marfă cu scutere, cu mașini, cu avioane și chiar pe jos!  Dar, din nou, se pare că în București bicicleta este câștigătoarea. Am vrut să fac rost de bani cu care să duc BikeWalk-ul mai departe... Așa că am căutat o modalitate de a face un business social  care să genereze venit bicicliștilor și cu o parte din profit să promovez pedalatul urban: fie prin montarea de rastele prin școli, fie prin crearea de evenimente precum BikeWalk.                 
               R:  Cât de bine a fost promovat Tribul? La cât timp de la lansare ați făcut prima livrare?
A.C. :  Tribul s-a promovat exact ca BikeWalk - fără bani. Vorba s-a dus, lumea a apreciat și comenzile au apărut super-rapid.  E adevărat că Tribul nu este încă foarte cunoscut și nu face nici măcar 10% din cât ar putea face, dar urmează!  În curând lumea va înțelege că serviciul de curierat pe bicicletă este cel mai potrivit.
               R:  Am citit pe blogul tău despre cei 300 km parcurși din București până la Vama Veche. Ce sentiment ai avut atunci când ai terminat călătoria?
A.C. :  A fost un drum incredibil de greu și de lung. A durat peste 20 de ore! Am pedalat fără opriri mai lungi de 20 de minute.  Sentimentul de la final nu ți-l pot descrie: a fost o victorie personală ,în primul rând,  extrem de mare - poate cea mai mare?-  și o prima victorie a curierilor din Tribul, căci cu ei am făcut acest drum.
               R:  Mulțumesc pentru timpul acordat şi îţi urez succes în viitor! 
A.C. :  Și eu îți mulțumesc pentru invitația la dialog.  

Familia Chrissoveloni – pagini de istorie a comunei Ghidigeni

I-am promis Alexandrei reportajul si interviul pentru concursul de jurnalism .So here they are!Reportajul...

   Conacul , precum și cavoul familiei Chrissoveloni,  fac parte din lista importantelor monumente  istorice din Galaţi . Pentru comuna Ghidigeni ,  ele reprezintă amprenta lăsată în urmă de cei ce au cârmuit în trecut așezarea.
     Familia Chrissoveloni este originară din Insula Chios ,Grecia locuind acolo încă din secolul al XVI-lea.  Istoria familiei în România începe în anul 1848 ,la Galaţi,  unde Zanni M. Chrissoveloni își începe afacerea bancară a familiei care continuă timp de 100 de ani până în 1948 , când banca este lichidată de  regimul comunist. Fiul său , Nicolae Z. Chrissoveloni,  cumpără proprietatea din Ghidigeni de la Dimitrie Mavrocordat în  anul 1879 și crează și una din cele mai mari fabrici de spirt ţara.
      Castelul , înconjurat de o pădure de castani și tei ,  oferă refugiu familiei în vremuri sumbre , dar și în momentele de apogeu , pe când însăși Regina Maria obișnuia să vină. Grădina conacului era la fel de vastă precum un parc , cu alei pietruite ,desprinse parcă din basme , și ronduri de flori.
       Latura estică înfăţișează o terasă și câteva trepte grandioase ; cea sudică - o altă terasă,  iar cea vestică - o arcadă semirotundă , toate placate cu marmură de Carrara, adusă tocmai din Italia. Scările interioare sunt toate diferite în funcţie de arhitectura exterioară.  Coloanele impunătoare , grandioase,  denotă eleganţa și rafinamentul construcţiei,  degradate de trecerea timpului.
     Balurile și petrecerile organizate de moșier erau cele mai importante subiecte de discuţie printre săteni, boierul fiind  un om îngăduitor și donându-le și lor produse agricole . ,,Când boiaru' petrecea, de la cel mai tânăr pân' la cel mai bătrân om din sat se bucura" mărturisește Zaharagiu Grigore cu bucurie în ochi. Amintirea boierilor este încă vie și persistă în memoria bătrânului ,care pe atunci nu era decât un copilandru. Când pomenește de plecarea lor la București din cauza comuniștilor și întoarcerea în ţara de baștină ,Grecia , ochii bătrânului se întunecă și i se poate citi tristeţea pe faţă.
        Legendele locale spun că ar exista un tunel care trece pe sub albia râului Bârlad si duce spre cavoul familiei. Drumul cunoscut de toată lumea este podul de fier construit tot de aceștia care în vremurile sale de glorie arată  că în basmele românești.
       Cavoul ,construit pe celălalt mal al Bârladului , malul drept , este unul spectaculos ,unic prin frumuseţea sa.  Marmura albă este omniprezentă în construcţie. Stilul arhitectural folosit pentru construirea cavoului este cel ionic , existând patru coloane zvelte cu volutele capitelului precum sulurile de papirus.
      Pentru comuna Ghidigeni , familia Chrissoveloni a avut un impact uriaș,  propulsând comuni-tatea în rândul celor mai dezvoltate din zonă. Comuna Ghidigeni a fost printre primele așezări rurale din ţară care au beneficiat de curent electric cu energie electrică proprie , alimentare cu apă potabilă din   izvoarele naturale ale comunei și existenţa unei căi ferate ce lega atunci fabrica de spirt   de căile ferate naţionale, toate acestea datorită investiţiilor familiei Chrissoveloni.
        Aceste amănunte , comori de istorie locală, sunt transmise pe cale orală de bătrânii satului vor dăinui , deși negura timpului va încerca să le acopere.